capcana pentru alb este tu-ul
din mine
ce nu a reuşit niciodată
să aleagă adevărul
care să i se
potrivească cel
mai bine
e ca şi cum ai spune
iubitei
despre copacii înrădăcinaţi
în largul unui singur ochi
care străbate lumina
încolăcită
în străfundurile pământului
nebunule
inima mea nu este acoperită
de praful coborâtului înainte
nici de trupurile hotărâţilor
la moarte
sunt doar simplă
de simplitatea trăitului
în tine
din acest motiv mersul cu
picioarele altuia
este un gest la fel de
confortabil
ca o împuşcătură
dintr-un apartament scurs între
etaje
şi lumea năvălind curioasă
să afle care
dintre ei s-a sinucis
iar înăuntru
să nu fie absolut
nimeni
doar o umbră prăbuşită
în picioare
şi un pistol cu apă
la sfârşitul camerei
gusturile nu se discută
când vine vorba de păstrarea identităţii
suntem toţi egali
înaintea orizontului
doar sufletul este o xerocopie
şi restul consecinţelor ascunse în
spatele uşii
unde fiecare dintre noi bănuim că se întinde
un alt deşert
felicitari pentru acest poem superb
RăspundețiȘtergereSuperb!
RăspundețiȘtergere