un adevăr universal (general
valabil şi aproape megaloman)
nu am dăruit
nimănui moartea mea
erau prea vizibile
scările
de sub coaste
ca nişte fugi în
adâncul unui câmp
murdar de respiraţii
unde toate asediile
au fost îmbrăcate
într-o femeie
cu gleznele
nesărutate
şi ochii nelocuiţi
la începutul zilei
tu-ul acela
din toate părţile
unei inimi
peste care am
călcat
înapoiul
o umbră de pasăre
nemâncată
avea ora tăvălită
în vârful unghiei
ploua de vină
aruncarea în
celălalt
frigul
de sub noi
dacă ai tăia o
bucată din înaintea mea
şi ai urca fiecare
treaptă
răspunsă în coastă
în care adevăr
ai vrea
să faci dragoste cu
mine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu