Persoane interesate

miercuri, 6 august 2014

[când am rămas nevinovaţi era deja miezul nopţii]



ne căram fugile de o sută de ori prin intermediul celuilalt
după o vreme ţi-am desenat prima distanţă
dar nu aveai gesturi în minte
nici paşi să ajungă maturi până la sfârşitul frazei
pielea ţipa de încântare când mă lua în braţe
iluzie plimbată prin lesă
încântată
să simtă adevărul din spatele lumii
revoltându-se gălăgios

când am devenit miezul nopţii
eram deja nevinovaţi

luni, 4 august 2014

[spune-mi că nu există doar curiozităţi şi litere ascuţite]



ale căror isterii curg din pământ în glezne
se răsucesc în formă de şarpe şi muşcă din tabelul periodic
elementele de talie mică

rând pe rând
oamenii dansau din ce în ce mai apropiaţi
vorbeau unul în locul celuilalt
despre străzile care nu au apucat să le treacă prin minte
muzica ascuţită tropăia bezmetic în locul frumuseţii
sângele treaz se rostogolea incapabil
avea gust de trotuar şi transpiraţie
când cobora printre riduri

dar nu există curiozităţi
între gemetele doamnei de la 5 şi privirile întunecoase ale celorlalţi posesori de erecţie
totul se reduce la absurd
chiar şi carnea sparge în bucăţi ecoul
care nu mai vede pe unde să-şi exerseze
fuga

la sfârşitul nopţii toată lumea alerga pofticioasă
prin creierul meu



[fecioara muşcă rugina din seriozitatea cercului]



dezbracă treptele de sânge
dresează cuvintele celui dintâi născut
şi îl plimbă în doliu
de jur împrejurul impar al duminicilor
pentru că nu au încheieturile ancorate în prezent
nu dor
nu respiră înainte şi înapoi timpul probabil
sunt şi nu sunt
din aceeaşi vină

picioarele fecioarei nebişnuite să se despartă unul de celălalt
se vând la bucată

să fie lumină!
a urlat femeia apăsând la refuz
întrerupătorul

duminică, 3 august 2014

[adevărul se descoperă la sfârșitul gloanțelor]

jilav
acoperit cu o gălăgie de nedescris
te cuprinde în brațe preț de o privire venerică
apoi se lasă de tine
foarte grăbit îți țiuie în urechi căderea brațelor pe lângă corp
și moare în timpul gurii
ca un om obișnuit

dimineața m-a surprins dezbrăcat de revolte
căzut pe scările pierdute cu o noapte în urmă
când somnul era doar un fel de a spune
cristosului evadat dintr-o sabie

este o altă dimineață în care plouă
îmi spun
este o altă dimineață în care înjur
fără urmări

vineri, 1 august 2014

[Poem în două sferturi academice:]


genunchiul care priveşte
a despărţit apele în jumătăţi impare
operaţii estetice
adică ferestre oglinzi
şi înmormântări cu pelerinaj

aşa ştiu oamenii să se înţeleagă cel mai bine
reuşesc să umble unul prin celălalt fără mănuşi chirurgicale
să-şi răsucească cuminte respiraţiile

oare ar trebui să fiu jumătatea care dansează
într-o batistă?
ţipătul apucat de talie şi aruncat în alt ţipăt?

în trupul meu sângele este calm
când vorbeşte mulţimii
mărturisirile au întotdeauna gust de catifea şi sâni
când se decid
să părăsească intimitatea hârtiei
şi să devină un ghid de luptă corp la corp

amintirea femeilor frumoase care m-au locuit
arde între solstiţiul de vară şi o lună exagerat de plină

privesc moartea printr-un ochi de vrabie
apoi îi cedez locul meu

[privesc paharul pentru golul senin]



pe care îl afişează ca un balet
în formă de albastru
şi îmi aduc aminte de fuga ta în locul meu
măresc pixelii din creierul femeii poetice
să înţeleagă mai bine suprafaţa detaliului
răstignit uşuratic după sete

încă un rând!

mâinile dictează răspunsuri obscene
iubiri carnivore devorându-şi sinceritatea în oglindă
cuvintele artificiale în care se împăturesc tragediile după deces
şi încă ceva de umblat în gândurile goale

aici se bea nu se recită ai ţipat!
urmând calea câinilor fără stăpân